Imaginile sunt entitățile de bază utilizate de GIMP. Aproximativ vorbind, o „imagine” corespunde unui singur fișier, cum ar fi un fișier TIFF sau JPEG. Vă puteți gândi, de asemenea, la o imagine ca fiind corespunzătoare unei singure fereastră de afișare (deși într-adevăr, este posibil să aveți mai multe ferestre toate afișând aceeași imagine). Nu este posibil ca într-o singură fereastră de afișare să avem mai mult de o imagine, deși, sau pentru o imagine nu putem avea nici o fereastră afișând-o pe aceasta.

O imagine GIMP poate fi un lucru destul de complicat. În loc de a vă gândi la ea ca la o foaie de hârtie cu o imagine pe ea, gândiți-vă că ar putea fi mai mult ca un teanc de foi, numite „straturi”. În plus față de un teanc de straturi, o imagine GIMP poate conține o mască de selecție, un set de canale, și un set de trasee. De fapt, GIMP oferă un mecanism pentru atașarea de piese arbitrare de date la o imagine, numite „paraziți”.

În GIMP, este posibil să aveți mai multe imagini deschise, în același timp. Deși imaginile mari pot utiliza mai mulți megaocteți de memorie, GIMP utilizează un sistem sofisticat bazat pe dale al sistemul de administrare a memoriei, care permite ca GIMP să se ocupe de imagini foarte mari în mod grațios. Există limite, cu toate acestea, și având mai multă memorie disponibilă se poate îmbunătăți performanța sistemului.

If a simple image can be compared to a single sheet of paper, an image with layers is likened to a sheaf of transparent papers stacked one on top of the other. You can draw on each paper, but still see the content of the other sheets through the transparent areas. You can also move one sheet in relation to the others. Sophisticated GIMP users often deal with images containing many layers, even dozens of them. Layers need not be opaque, and they need not cover the entire extent of an image, so when you look at an image's display, you may see more than just the top layer: you may see elements of many layers. For more info see Introduction to Layers.

Digital images consist of a grid of square pixels. Each image has a size measured in two dimensions, such as 900 pixels wide by 600 pixels high. But pixels don't have a set size in physical space. To set up an image for printing, we use a value called resolution, defined as the ratio between an image's size in pixels and its physical size (usually in inches) when it is printed on paper. Most file formats (but not all) can save this value, which is expressed as ppi—pixels per inch.

When printing a file, the resolution determines the size the image will have on paper, and as a result, the physical size of the pixels. The same 900×600 pixel image may be printed as a small 3×2" card with barely noticeable pixels—or as a large poster with large, chunky pixels.

Images imported from cameras and mobile devices tend to have a resolution attached to the file. The resolution is usually 72 or 96ppi. It is important to realize that this resolution is arbitrary and was chosen for historic reasons. You can always change the resolution with GIMP—this has no effect on the actual image pixels. Furthermore, for uses such as displaying images online, on mobile devices, television or video games—in short, any use that is not print—the resolution value is meaningless and is ignored. Instead, the image is usually displayed so that each image pixel conforms to one screen pixel.

Un canal este o singură componentă a culorii unui pixel. Pentru un pixel colorat în GIMP, aceste componente sunt, de obicei, de culoare roșie, verde, albastru și, uneori, transparență (alfa). Pentru o imagine în tonuri de gri, ele sunt gri și alfa și pentru o imagine color Indexată, acestea sunt indexul și alfa.

The entire rectangular array of any one of the color components for all of the pixels in an image is also referred to as a Channel. You can see these color channels with the Channels Dialog.

Când imaginea este afișată, GIMP pune aceste componente împreună pentru a forma culorile pixelului pentru ecran, imprimantă, sau alt dispozitiv de ieșire. Unele dispozitive de ieșire pot utiliza canale diferite de roșu, verde și albastru. În cazul în care o fac, canalele GIMP sunt convertite în cele corespunzătoare pentru dispozitiv atunci când imaginea este afișată.

Canalele pot fi utile atunci când lucrați la o imagine care are nevoie de ajustare într-o anumită culoare. De exemplu, dacă doriți să eliminați „ochii roșii” dintr-o fotografie, s-ar putea lucra pe canalul roșu.

Puteți privi canalele ca măști care permit sau restricționează ieșirea culorii pe care o reprezintă canalul. Prin utilizarea filtrelor pe informațiile canalului, puteți crea mai multe efecte variate și subtile asupra unei imagini. Un exemplu simplu de a folosi un filtru de pe canalele de culoare este filtrul Mixerul de canale .

În plus față de aceste canale, GIMP, de asemenea, vă permite să creați alte canale (sau mai corect, măști de canal), care sunt afișate în partea de jos a Dialogului cu canale. Puteți crea un Canal nou sau salva unul existent prin selecție la un canal (mască). A se vedea în glosar descrierea pentru Măști pentru mai multe informații despre măști de canal.

Often when modifying an image, you only want a part of the image to be affected. The „selection” mechanism makes this possible. Each image has its own selection, which you normally see as a moving dashed line separating the selected parts from the unselected parts (the so-called „marching ants”). Actually this is a bit misleading: selection in GIMP is graded, not all-or-nothing, and really the selection is represented by a full-fledged grayscale channel. The dashed line that you normally see is simply a contour line at the 50%-selected level. At any time, though, you can visualize the selection channel in all its glorious detail by toggling the Quick Mask button.

A large component of learning how to use GIMP effectively is acquiring the art of making good selections—selections that contain exactly what you need and nothing more. Because selection-handling is so centrally important, GIMP provides many tools for doing it: an assortment of selection-making tools, a menu of selection operations, and the ability to switch to Quick Mask mode, in which you can treat the selection channel as though it were a color channel, thereby „painting the selection”. For more information, see also The Selection.

When you make mistakes, you can undo them. Nearly everything you can do to an image is undoable. In fact, you can usually undo a substantial number of the most recent things you did, if you decide that they were misguided. GIMP makes this possible by keeping a history of your actions. This history consumes memory, though, so undoability is not infinite. Some actions use very little undo memory, so that you can do dozens of them before the earliest ones are deleted from this history; other types of actions require massive amounts of undo memory.

You can configure the amount of memory GIMP allows for the undo history of each image, but in any situation, you should always be able to undo at least your 2-3 most recent actions. The most important action that is not undoable is closing an image. For this reason, GIMP asks you to confirm that you really want to close the image if you have made any changes to it. For more information, see also Undoing.

A lot of the things that you do to an image in GIMP are done by GIMP itself. However, GIMP also makes extensive use of „plug-ins”, which are external programs that interact very closely with GIMP, and are capable of manipulating images and other GIMP objects in very sophisticated ways. Many important plug-ins are bundled with GIMP, but there are also many available by other means. In fact, writing plug-ins (and scripts) is the easiest way for people not on the GIMP development team to add new capabilities to GIMP.

Toate comenzile din meniul filtre, precum și un număr substanțial de comenzi în alte meniuri, sunt de fapt implementate ca module.

In addition to plug-ins, GIMP can also make use of scripts. Scripts are written in a language called Script-Fu, which is unique to GIMP (for those who care, it is a dialect of the Lisp-like language called Scheme). In the past there was a clear distinction between scripts and plug-ins, but that is disappearing. Depending on which Script-Fu interpreter you use, Scheme scripts can also be installed as plug-ins.